Trecut, prezent, viitor

22 Octombrie 2017

Am avut parte in viata de evolutii, fenomene, experimente foarte interesante. Enumar citeva pe scurt:

– Familia. Am crescut intr-o familie serioasa, cu valori si atitudini despre care pot vorbi toata viata. Familia largita – un inepuizabil subiect pentru mine. Orice om s-ar putea considera binecuvintat daca ar avea parte de un sfert din cit am avut eu parte.

– Biserica. In Petrosani, la baptisti, nu am prins cea mai buna etapa a bisericii, anii 70-80, decit la o virsta frageda si de adolescent, dar suficient pentru a conta pentru identitatea mea spirituala.

– Am fost casatorit 20 de ani. Cum s-a finalizat printr-un divort dezgustator si o relationare postdivort la fel de dezgustatoare, nu vorbesc prea mult despre etapa asta, care insa e consistenta in cronologia vietii mele. Am fost constiincios si in iubire.

– Am stat un an la Viena, in 1991. Acolo am fost botezat, la 24 de ani. Anul in care am cascat ochii. Si inima. Am luat cele mai importante decizii ale vietii.

– Oradea. De 22 de ani sint in urbea de pe Cris. Ani incarcati de evenimente, incidente si, mai ales, de rezistenta mea in fata mediocritatii si a inginerismului nonvital. 4 ani de studii teologice – tot atiti ani neuitati cu colegii.

– Providenta. Biserica la care am pus umarul, in diverse moduri, de la inceput si pina in ziua de azi. 21 de ani.

– Andreea. Fiinta careia i-am dedicat viata mea. Eu am crescut-o, sotia era ocupata cu firma de contabilitate. Acum, desi ne intilnim doar citeva ore pe saptamina, exista o legatura buna intre mine si fiica mea. Sa o binecuvinteze Dumnezeu in continuare cu intelepciune si o viata crestina bogata!

– Am avut 4 tovarasii in viata, care au fost benefice. Am scris cu alte ocazii despre ele. Toate insa au fost doar pentru o perioada. Ovidiu Dragan, Daniel Manastireanu, Vasile Tomoiaga si bucuresteanul care a fost pentru citiva ani un mecena consecvent si extrem de discret.

– Internet. Cea mai mare aventura a mea. In multe privinte. Unul dintre motivele pentru care ma prezint: blogger, catrenist, relationist.

Reluind ideea initiala, orice om s-ar putea considera binecuvintat daca ar avea parte de un sfert din cit am avut eu parte.

Partea cea mai buna, desigur, urmeaza la finalul vizitei mele pe aceasta planeta.

Sint absolut convins ca sint creat pentru o alta lume. Infinita, imuabila si cu totul exceptionala.

Acum doi ani am scris urmatorul poem:

întîi

întîi s-a stabilit viitorul meu
într-o galaxie extra-terestră
unde heruvimi și serafimi
cîntau Aleluia Crucificatului înviat

apoi deodată m-am rostogolit
într-o placentă cordială
acolo s-a inventat trecutul meu
nume prenume nota la naștere

acum sînt o savarină a prezentului
din care îmbucă ba unul ba altul
de parcă nu ar putea face diabet
de la ciocolată cu dragoste

cînd îmi chiorăie mațele de foame
știu că vremea vine vremea trece
însă Timpul rămîne același
o să fiu restituit într-o zi viitorului meu

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Anunțuri

minidepresii

17 Octombrie 2017

1

băga-mi-aș picioarele
în niște ghete bune
cînd Cerul stropește
cenușiile artere urbane

2

unii visează cai verzi pe pereți
eu visez conștiincios la apă caldă
după trei săptămîni de răcorire
oferite de edilii vizionari ai primăriei

3

ieri 19 grade azi 13 grade
rezist cum pot în octombrie
gîndindu-mă că uneori
căldura verii e mai mare cu 6 grade

4

Doamne cine m-a pus să locuiesc la oraș
în aroganța urbană monocoloră
Doamne cine m-a pus să stau la apartament
într-un sicriu de beton transpirat

5

să nu ai bani
dar să ai prieteni
să nu ai aur
dar să ai pace

pălimar

4 Octombrie 2017

1

să-ți faci pălimar
cînd zidești o casa nouă
să te gîndești întotdeauna
la amețiți

2

oricît am gîndi
oricît am iubi
oricît am greși
să fie o limită

3

cine ne înconjoară?
cine ne măsoară?
cine ne ameţeşte?
cine ne izbăveşte?

4

cine intră-n perimetrul meu
are nevoie de un arhiereu
datu-mi-a Dumnezeu minte
ca să fiu băiat cuminte

5

a murit domnul băga-mi-aș pula
nu știam de ce tot îl strigau românii
îi așteptau pe americani
n-au venit strigătura românilor a rămas

excogitaţii

11 Septembrie 2017

1

a face conversație
eu conversez tu conversezi
simți cum creierul îți mișcă limba
dacă nu mai bine taci

2

a gîndi gîndire
din spațiul extra-terestru
au venit IDEILE
eu conceptualizez tu conceptualizezi

3

muzica sferelor și a greierului
necesită efort de gîndire
nu doar receptarea undelor
pe planeta umanoizilor comozi

4

cine-şi păstrează mintea limpede
îmbătrînește înțelept
cine-și păstrează inima frumoasă
îmbătrînește tandru

5

efortul minții fără cel al inimii
efortul inimii fără cel al minții
individualismul umanoizilor la fel de pernicios
precum colectivismul lor nonteleologic

6

uneori stau și mă gîndesc
alteori gîndesc și nu stau
fuge gîndul fuge timpul
și nu apuc să stau

7

eram copii și voiam să fim oameni mari
excogitațiile noastre păreau puerile
acum privim nostalgici înspre copilărie
unde au pierit minunatele noastre copilărisme?

memento

23 Iulie 2017

1

să-ți aduci aminte cum îți cade lumina pe obraz
deși lumina nu cade niciodată
ea zboară de la Cer la umanoizi
să-ți aduci aminte cum îți cade lumina în suflet

2

exercițiul memoriei spiritului
zîmbetul unei flori
asfințitul de soare
bebelușul la sînul mamei

3

cînd plouă nu uita să te bucuri de ploaie
cînd e soare nu uita să te bucuri de soare
cînd alergi să alergi cu bucurie
cînd te odihnești să te bucuri de odihnă

4

dacă uiți cine ești
ți se decolorează sufletul
dacă uiţi cine e Dumnezeu
ți se decolorează viitorul

5

să nu uităm cine ne-a dat viață
să nu uităm cine ne-a dat identitate
să nu uităm cine ne-a dat libertate
să nu uităm cine ne-a dat viitor

6

din 10 în 10 ani uit cine sînt
și-mi aduc aminte cine aș putea fi
în fiecare an rememorez niște chestii
care îmi dau puterea să fiu cine sînt

7

să nu uit cum pe flori
roua revine în zori
să nu uit cum să zbor
cînd veni-va vremea să mor

8

cei ce uită nu se supun libertăţii
care vine la pachet cu responsabilitatea
cei ce nu uită nu se supun libertăţii
care vine la pachet cu zborul

incognito

23 Iulie 2017

1

fiecare om trăiește incognito
într-un colocviu contrapunctic
din cînd în cînd răzbate armonia
ultimului sine pe care l-a regăsit

2

chiar dacă nu ştiu cine sînt
ştiu cine nu sînt şi cine nu prea sînt
nu sînt ultimul samaritean
Iată Omul – ar trebui să se bîlbîie cineva

3

trec prin viață precum o umbră
care își caută ființa
precum ploaia care se suie în iarbă
precum iarba care devine lapte-n uger

4

ne uităm insistent în ochii oamenilor
de parcă ne-am uita în sufletul lor
dar nu ne cunoaștem nici măcar pe noi înșine
nu știm să privim nu știm cine ne privește

5

ducea un bagaj după ea
bagajul îl ducea pe el
el ducea ultima ispită a lui Isus
dvd-ul pe care ea l-a rătăcit în bagaj

6

rîul curgea ca de obicei
în sensul acelor de ceasornic
nimeni nu-și mai aducea aminte
cine a dat drumul la robinet

7

în sufletul fiicei mele
stă cuibărit lăstarul de femeie
care va fi cuprinsă tandru după umeri
de tentaculele viitorului

8

chiar dacă trenul opreşte din cînd în cînd
se tot găseşte cineva să-i dea semnal de plecare
în fiecare gară un om în uniformă
marcînd rotund opintirile timpului

9

scufundat precum un contrabas
în piscina filarmonicii
strănut în contratimp cu alergia
de primăvară care iar mă dă de gol

10

tatăl meu m-a învățat cum să trăiesc incognito
dar mai ales bunicul meu
s-au tot retras pînă cînd nimeni nu mai știe
ce a mai rămas din ei în afară de mine

pre-texte

23 Iulie 2017

1

încă nu s-a aflat cum învață să vorbească
copilașul care suge la sînul mamei
nici de ce soarele
mai întîi răsare și apoi apune

2

am făcut ce-am vrut în viață
am cîntat am polemizat m-am în-fățișat
pe Facebook precum în tramvai
precum în cer așa și pe pămînt

3

cea din urmă hermeneutică umanoidă
nu a reușit să interpreteze dialogul
dintre doi îngeri stînd pe un nor
și dînd ploaie și peste cei buni și peste cei răi

4

nu e decît un teatru zise textul
nu e decît un gong zise pretextul
dincolo de cortină e vocea
care s-a băgat pe sub pielea unora

5

la început a fost cuvîntul
apoi copiii au început să coloreze
erau prea multe cuvinte în aer
și în urmașii turnului Babel

6

de cînd au învățat să vorbească
și să dea nume animalelor
umanoizii s-au rănit cu cuvinte
Dumnezeu a învățat să tacă

7

iubirea e în tăceri nu în cuvinte
ultimul pepene roșu a pleznit
fiindcă a înghițit prea mulți sîmburi negri
și s-a decolorat

8

dinții mestecă mîncarea
dinții mestecă cuvintele și zilele
de-aceea i-au zis soare cu dinți
luna se tot mira în întuneric

9

utima zăpadă din primăvară
mi-a amintit cum sufletul meu
nu respectă sezoanele
se însingurează nonsezonier

10

pe deasupra brazilor
șoptește ceața
precum un prunc trezit
la sînul mamei

ornitorinc

23 Iulie 2017

1

sînt orb Doamne din pruncie
dar ochii mi-ai deschis
și viermii din pustie
destinul mi l-au scris

2

nu sînt nici rață
nu sînt reptilă
Doamne mi-ai dat o faţă
deloc subtilă

3

nici sîngele nu-mi stă cald totdeauna
mi-e frig și-s singur uneori
sînt cîrtiță și-mi merge gura
cînd piesa are suficienți actori

4

ah pliscul ăsta mono-ton
cum strică perspectiva
nu-i văd pe alții de bon ton
nici alții nu-mi văd directiva

cel ce dansează cu visele

4 Iulie 2017

precum un lup rotindu-se
în jurul ultimului samurai
singuratic și noncivilizator
mai vine un vis lîngă mine
mai coboară un înger
lîngă umărul meu
ca și cum aş fi o stea
ultima dintr-o galaxie străveche
şi dansez cu visele
exerciţiu antigravitaţional
iubirea e iar căţărată
în copacul care se leagănă
ce te legeni codrule
mai ascult încă o dată
raspodia română de enescu
în timp ce mor încă o dată
în timp ce visele dansează încă o dată
în timp ce timpul dansează încă o dată
iar eu stingher si dansînd pe facebook
mă agăț de ultima șansă
de a sclipi pulsatoriu și cuantic
vis după vis
timp după timp
și contratimp după contratimp
și pentru că toate acestea
trebuiau să poarte un nume
m-au numit
cel ce dansează cu visele

carte cu fețe

28 Martie 2017

1

nu are coperți prefață sau cuvînt înainte
e scrisă cu tone întregi de machiaj
unii îi spun facebook eu fac fețe-fețe
gîndindu-mă cum mă demachiez la vedere

2

te pierzi în vîrtejul prieteniilor reci
cu care te îmbie cartea cu fețe fără chip
i-a pus cineva cîndva numele facebook
de fapt ar trebui să se numească fakebook

3

pe degetele mele digitale rămîne funingine
cînd încerc să mîngîi chipurile
care se înghesuiesc în cartea cu fețe
noncorporalitate shadowland don’t worry be happy

23, 24, 25 martie 2016