Încerc…

…să ţin un jurnal de-ăsta de ne uităm unii în gura altuia, uneori abia aşteptînd săvîrşirea cuvîntului, a bine-cuvîntării, alteori privind cu temere hăul gurii, negru…

…de fapt, sîntem (uneori) ahtiaţi să privim unul în sufletul altuia, dar nu am făcut nici o şcoală pentru aşa ceva (George Bălan făcuse un institut în Germania unde oamenii să înveţe să… asculte muzică), decît… şcoala vieţii, la fel de polivalentă ca şi gura, ca şi sufletul…

…ce mai decadenţă – cercetarea sufletului…

…pozele astea care-ţi prind nasul, urechile, părul şi cerul, dar care prind prea puţin din nostalgii, din entuziasmul cu care am urcat prima sau ultima oară muntele sau ne-am întors privirile spre amintiri care, nu-i aşa?, sînt mai mult decît amintiri…

…mă tot gîndesc că, de fapt, amintirile care-mi formează matrix-ul cotidian sînt mai reale decît tramvaiul cu care mă duc cu Andreea, care îmi spune a cîta oară merge în luxosul tramvai cu care ne-am procopsit în urbea orădeană, că amintirile sînt ca nişte bizoni care pasc (destul de) liniştiţi pe păşunea spiritului şi nu, nu trebuie deranjaţi prea mult, că-ţi fac harcea-parcea păşunea…

…da, sîntem nişte îmblînzitori de amintiri… Nu toţi la fel de pricepuţi… Unii le împuşcă de-a binelea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: