noiembrie

ochii mi-s grei
și ceru-i închis
lumina neclară
ca într-un vis

nu-s trandafiri
nici margarete
sufletul plînge
acompaniat de pete

se-ndoaie lumina
ceru-i mai jos
mă cuprinde răceala
căci frigu-i vînjos

mă-nconjoară poemul
miresme tîrzii
cad frunze cad gîze
doar rimele-s vii

planeta-i năucă
ziua mai grea
în ultima toamnă
se stinge iar o stea

corbii-s prea negri
poemul prea scurt
lumina mă doare
cînd sufletu-i rupt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: