memento

1

să-ți aduci aminte cum îți cade lumina pe obraz
deși lumina nu cade niciodată
ea zboară de la Cer la umanoizi
să-ți aduci aminte cum îți cade lumina în suflet

2

exercițiul memoriei spiritului
zîmbetul unei flori
asfințitul de soare
bebelușul la sînul mamei

3

cînd plouă nu uita să te bucuri de ploaie
cînd e soare nu uita să te bucuri de soare
cînd alergi să alergi cu bucurie
cînd te odihnești să te bucuri de odihnă

4

dacă uiți cine ești
ți se decolorează sufletul
dacă uiţi cine e Dumnezeu
ți se decolorează viitorul

5

să nu uităm cine ne-a dat viață
să nu uităm cine ne-a dat identitate
să nu uităm cine ne-a dat libertate
să nu uităm cine ne-a dat viitor

6

din 10 în 10 ani uit cine sînt
și-mi aduc aminte cine aș putea fi
în fiecare an rememorez niște chestii
care îmi dau puterea să fiu cine sînt

7

să nu uit cum pe flori
roua revine în zori
să nu uit cum să zbor
cînd veni-va vremea să mor

8

cei ce uită nu se supun libertăţii
care vine la pachet cu responsabilitatea
cei ce nu uită nu se supun libertăţii
care vine la pachet cu zborul

incognito

1

fiecare om trăiește incognito
într-un colocviu contrapunctic
din cînd în cînd răzbate armonia
ultimului sine pe care l-a regăsit

2

chiar dacă nu ştiu cine sînt
ştiu cine nu sînt şi cine nu prea sînt
nu sînt ultimul samaritean
Iată Omul – ar trebui să se bîlbîie cineva

3

trec prin viață precum o umbră
care își caută ființa
precum ploaia care se suie în iarbă
precum iarba care devine lapte-n uger

4

ne uităm insistent în ochii oamenilor
de parcă ne-am uita în sufletul lor
dar nu ne cunoaștem nici măcar pe noi înșine
nu știm să privim nu știm cine ne privește

5

ducea un bagaj după ea
bagajul îl ducea pe el
el ducea ultima ispită a lui Isus
dvd-ul pe care ea l-a rătăcit în bagaj

6

rîul curgea ca de obicei
în sensul acelor de ceasornic
nimeni nu-și mai aducea aminte
cine a dat drumul la robinet

7

în sufletul fiicei mele
stă cuibărit lăstarul de femeie
care va fi cuprinsă tandru după umeri
de tentaculele viitorului

8

chiar dacă trenul opreşte din cînd în cînd
se tot găseşte cineva să-i dea semnal de plecare
în fiecare gară un om în uniformă
marcînd rotund opintirile timpului

9

scufundat precum un contrabas
în piscina filarmonicii
strănut în contratimp cu alergia
de primăvară care iar mă dă de gol

10

tatăl meu m-a învățat cum să trăiesc incognito
dar mai ales bunicul meu
s-au tot retras pînă cînd nimeni nu mai știe
ce a mai rămas din ei în afară de mine

pre-texte

1

încă nu s-a aflat cum învață să vorbească
copilașul care suge la sînul mamei
nici de ce soarele
mai întîi răsare și apoi apune

2

am făcut ce-am vrut în viață
am cîntat am polemizat m-am în-fățișat
pe Facebook precum în tramvai
precum în cer așa și pe pămînt

3

cea din urmă hermeneutică umanoidă
nu a reușit să interpreteze dialogul
dintre doi îngeri stînd pe un nor
și dînd ploaie și peste cei buni și peste cei răi

4

nu e decît un teatru zise textul
nu e decît un gong zise pretextul
dincolo de cortină e vocea
care s-a băgat pe sub pielea unora

5

la început a fost cuvîntul
apoi copiii au început să coloreze
erau prea multe cuvinte în aer
și în urmașii turnului Babel

6

de cînd au învățat să vorbească
și să dea nume animalelor
umanoizii s-au rănit cu cuvinte
Dumnezeu a învățat să tacă

7

iubirea e în tăceri nu în cuvinte
ultimul pepene roșu a pleznit
fiindcă a înghițit prea mulți sîmburi negri
și s-a decolorat

8

dinții mestecă mîncarea
dinții mestecă cuvintele și zilele
de-aceea i-au zis soare cu dinți
luna se tot mira în întuneric

9

utima zăpadă din primăvară
mi-a amintit cum sufletul meu
nu respectă sezoanele
se însingurează nonsezonier

10

pe deasupra brazilor
șoptește ceața
precum un prunc trezit
la sînul mamei

ornitorinc

1

sînt orb Doamne din pruncie
dar ochii mi-ai deschis
și viermii din pustie
destinul mi l-au scris

2

nu sînt nici rață
nu sînt reptilă
Doamne mi-ai dat o faţă
deloc subtilă

3

nici sîngele nu-mi stă cald totdeauna
mi-e frig și-s singur uneori
sînt cîrtiță și-mi merge gura
cînd piesa are suficienți actori

4

ah pliscul ăsta mono-ton
cum strică perspectiva
nu-i văd pe alții de bon ton
nici alții nu-mi văd directiva

cel ce dansează cu visele

precum un lup rotindu-se
în jurul ultimului samurai
singuratic și noncivilizator
mai vine un vis lîngă mine
mai coboară un înger
lîngă umărul meu
ca și cum aş fi o stea
ultima dintr-o galaxie străveche
şi dansez cu visele
exerciţiu antigravitaţional
iubirea e iar căţărată
în copacul care se leagănă
ce te legeni codrule
mai ascult încă o dată
raspodia română de enescu
în timp ce mor încă o dată
în timp ce visele dansează încă o dată
în timp ce timpul dansează încă o dată
iar eu stingher si dansînd pe facebook
mă agăț de ultima șansă
de a sclipi pulsatoriu și cuantic
vis după vis
timp după timp
și contratimp după contratimp
și pentru că toate acestea
trebuiau să poarte un nume
m-au numit
cel ce dansează cu visele